Biserica Reformată din Şimian

Biserica Reformată din Şimian, aparţinând Parohiei Reformate din Érmellék, avea 1162 de credincioşi în anul 2005. De aceasta aparţin următoarele biserici mai mici: Şimianul Nou cu 93 de credincioşi, Barantău cu 70 iar Voivozi cu doar 6 persoane. Credincioşii din biserica noastră sunt cunoscuţi de către parohie ca oameni care ţin la parohia lor, la credinţa lor şi au grijă de biserică. 

În înregistrările din 1790 se scrie următoarele despre acest monument de artă, biserica noastră reformată: " Biserica a fost făcută din cărămidă arsă, e o clădire foarte veche, care reiese din faptul că porţile ei sunt ciopnite din piatră." Imaginea actuală a bisericii a fost formată în secolul XVIII în timpul lărgirii ei. Despre acestea putem citi în a doua Înregistrare a parohiei: " În 1780 biserica Şimianului a fost renovată atât în interior cât şi în exterior, adăugate la ea două prispe, cu ajutorul devotamentului şi hărniciei lui Fráter József, fostul administrator şef şi Sári Ferencz, ca vicecurator." Forma actuală a bisericii s-a realizat în 1795, când, conform Înregistrării a doua " Partea estică a bisericii s-a lărgit cu 5 stânjeni. La 4 Mai, 1795 s-a pus fundamentul ei cu ajutorul fostului administrator şef de la eclesia, Kövér Imre, şi al locuitorilor din Şimian." Biserica lărgită şi renovată a fost sfinţită la 15 Noiembrie, 1795 de către preotul satului, Szántó János. El şi-a exprimat devotamentul faţă de Dumnezeu pentru isprăvirea muncii pe baza versurilor 2-3 din psalmul 84. astfel: " Ce iubite sunt casele tale, Doamne. Sufletul meu arde, inima şi trupul meu triumfă după Dumnezeu." 

Fosta biserică nu avea turn până în 1776, când, conform înregistrărilor, cu acordul reginei Maria Tereza credincioşii au ridicat un turn din lemn pe o bază din piatră pe partea nordică a bisericii. După un timp, când acest turn din lemn s-a învechit, credincioşii au ridicat o bază de clopot mai simplă până în 1846. Piatra de bază a turnului de azi a fost pusă la 1 Septembrie, 1846. Lucrările începute pentru acest turn au fost oprite de revoluţia şi lupta pentru libertate din 1848. Din cauza situaţiilor economice şi politice lucrările legate de construirea turnului au fost continuate doar în 1858. La 1 Iulie, 1858 au terminat construirea turnului iar la 27 Iulie cele două clopote au fost puse la loc. Lucrările s-au terminat la 22 August, 1858 când antreprenorul Szmeták János a aşezat globul pe vârful turnului bisericii. La sfârşitul secolului XIX. În 1892 a avut loc renovarea totală a clădirii. Renovarea şi lucrările sunt menţionate pe o placă lângă intrare: “ Partea nordică acestei biserici s-a construit în 1795 şi partea sudică a fost renovată în 1805. Era renovată în 1860. Turnul a fost renovat şi vopsit din nou în 1892 iar costurile au fost suportate de credincioşii reformaţi. 

Biserica avea un acoperiş de şindrilă până în 1938. În 1914 acoperişul turnului a fost refacut din tinichea iar acoperişul bisericii în 1938. În secolul XX. biserica a fost renovată de mai multe ori. În 1956 a fost renovată atât în interior cât şi in exterior. În 1989-90 a avut loc renovarea exteriorului bisericii, iar în 1996 am executat lucrările interioare. 

Vechimea bisericii este arătată de două uşi cioplite din piatră. Pe lângă acesta o altă curiozitate a bisericii este şi ornamentul ei adică amvonul gravat care se deosebeşte de amvoanele din alte biserici reformate unde este pictat. Conform înregistrărilor, Ványi Mihály senior a facut o propunere parohiei, adică a promis că el suportă cheltuielile pentru pictarea şi poleiala amvonului. Acest lucru s-a realizat la 10 August, 1807, gravările au fost poleite iar celelalte părţi au fost vopsite cu vopsea verde de lăzurit şi cu vopsea de ulei sidefată. Pe amvon se află trei tablouri. Tabloul de pe parapet redă scena schimbării la faţă a Domnului. Pe tabloul lateral este redat Moise şi tăblile din piatră iar în spate este întâlnirea lui Iisus cu femeia din Samaria. Lucrările au costat 390 Rhft. În această perioadă de trecere din stilul baroc în clasicism au apărut în mai multe aşezări amvoane populare care erau ornamentate de tablouri făcute de pictori provinciali. Se presupune că acest amvon a fost făcut într-un atelier de acest gen. Numele pictorului nu apare nicăieri în înregistrări. 

Un alt ornament din biserica noastră este orga făcută în 1847, considerată de fapt ca şi monument de artă. Original această orgă a fost construită pentru biserica romano-catolică din Sălacea şi care a fost cumpărată în 1870 de parohia din Şimian de la fostul ei proprietar. 

Biserica noastră avea două clopote vechi. Parohia l-a cumpărat pe cel mic în 1693 iar pe cel mare în 1744. Din păcate în primul Război Mondial amândouă clopote au fost topite. În 1924 parohia a reuşit să toarne noi clopote, parţial din resurse proprii, parţial din darurile primate de la locuitorii Şimianului care au emigrat în America. Ambele clopote au fost turnate în Arad, cel mare are 290 kg, cel mic 190 kg. Diametrul clopotului mai mare este 82 cm şi pe ambele părţi se scrie: CU COLABORAREA MAGHIARILOR DIN ŞIMIAN EMIGRAŢI ÎN AMERICA ÎN LOCUL CLOPOTELOR DISTRUSE ÎN RĂZBOIUL MONDIAL. 1924. CREDINCIOŞII REFORMAŢI DIN ŞIMIAN L-AU CONSTRUIT PENTRU GLORIA DOMNULUI. L-A TURNAT KÖNIG FRIGYES ÎN ARAD. 1924. 

Diametrul clopotului mai mic este de 65 cm şi pe el se află inscripţia următoară: L-AU CONSTRUIT CREDINCIOŞII DIN ŞIMIAN PENTRU GLORIA DOMNULUI. L-A TURNAT KÖNIG FRIGYES ÎN ARAD. 1924. 

După mai mulţi ani de muncă, în 2004 credincioşii au terminat construirea catafalcului din cimitir, cu ajutorul consiliului comunal şi în 2005 au început construirea bisericii din Şimianul Nou, cu ajutor din străinătate. 

Credincioşii noştri au la dispoziţie un teren agricol de 10 ha, şi mai sperăm că vom primi înapoi încă 25 ha de pământ. E în curs de revendicare şi fosta clădire bisericească a şcolii. 

Biserica noastră are o relaţie foarte bună cu biserica romano-catolică şi cu cea ortodoxă. 

Cerem binecuvântarea Domnului ca credincioşii noştri reformaţi să audă chemarea clopotelor şi să frecventeze casa Domnului unde pot primi consolidare, credinţă şi speranţă prin vorbele sfinte ale Domnului. Astfel reuşim să păstrăm şi să protejăm darul cel mai frumos al strămoşilor noştri, şi anume credinţa noastră maghiară-reformată şi biserica noastră maghiară-reformată. 

Întocmit: Preot Fülöp János